Cu puțin peste 1.000 de locuitori, Rusca Montană este o localitate tipică de munte, cu oameni harnici, deschiși și primitori. Situată la o altitudine de 880 de metrii, la poalele Munților Poiana Ruscă, are în administrare satele Rusca Montană și Ruschița.
Prin ce se distinge acest loc de altele? Poate doar cine nu a pășit niciodată în zonă să nu știe. În locul numit Șapte Izvoare situat pe drumul dintre Ruschița si Vârful Padeș, ce-și ridică semeț crestele împădurite până la 1374 m se află un obiectiv unic în lume: Monumentul Turismului, considerat un simbol al dragostei pentru natură, pentru drumeție și pentru turism.
Inaugurat în anul 1937, în locul numit Șapte Izvoare, monumentul este construit din marmură albă de la Ruschița pusă la dispoziție de proprietarul de atunci al carierei, Ioan Bibel. Poate ați auzit de marmura de Ruschița. Dacă nu, poate ar trebui să știți că alții au auzit de ea și o solicită, în toate cele 3 culori oferite de natură în acest loc: cenușie, albă și roz.
Din această marmură s-au realizat multe construcții în Imperiul Austro-Ungar, între care și Palatul Băncilor din Viena. Marmura de Rușchița a fost folosită și pentru a restaura Domul din Milano. Tot cu marmură de Rușchița au fost realizate edificii publice, ca Parlamentul din Budapesta, sediul BBC din Mannheim, Palatul Parlamentului din București, Aripa Nouă a Aeroportului Otopeni, Biblioteca Județeană Constanța, Liga Profesionistă de Fotbal, Muzeul de Artă Contemporană, Palatul Telefoanelor, dar și lucrări particulare, precum Casa Capșa, Casino Hotel Marriott, vila sultanului din Brunei, sau vila din Monte Carlo a pilotului de Formula Michael Schumacher.
Și încă un amănunt: vulturul din Biroul Oval de la Casa Albă, unul dintre simbolurile americanilor, a fost sculptat și el tot în marmură albă extrasă de la Rușchița. Din păcate în perimetrul exploatării de marmură de la Rușchița, peisajul natural a fost puternic degradat, lucru care s-a răsfrânt și în deteriorarea ecosistemelor limitrofe.
Peisajul mirific, apa de munte, cura de aer montan, dragostea de drumeţii, pădurile sau pescuitul sunt doar câteva din motivele care au dus la înfiinţarea, la acea vreme, a Clubului Turistic Bănăţean şi la ridicarea unui astfel de monument dedicat turismului. Se spune că membrii clubului au luat această iniţiativă în timp ce se aflau în jurul unui foc de tabără. Astfel, proprietarul carierei de marmură, Ioan Bibel, şi şeful Ocolului Silvic Rusca Montană, Vasile Magdaş, s-au ocupat îndeaproape de realizarea obiectivului, primul punând la dispoziţie materialul, respectiv, marmura albă de Ruschiţa, asemuită cu cea de Carrara.
Judeţul Caraş-Severin este singurul loc în lume care are un monument dedicat turismului şi care îndeamnă călătorii să-şi iubească semenii şi natura, dar şi ceea ce a creat omul cu mâna sa. Prin urmare, pe frontispiciul monumentului stau scrise câteva cuvinte lăsate de Vasile Magdaş: „Turistule, ajuns sub poala pădurii, aruncă necazul şi patima urii. Încearcă să prinzi din legile firii scânteia divină: virtutea iubirii”.
Gugulanul