Din fericire pentru mine și generația mea, cunosc ororile războiului doar din povestirile bunicilor, din cărțile de istorie și din rarele emisiuni tematice despre acest subiect. Una e să citești despre ele din confortul apartamentului și alta e să le trăiești pe viu, în tranșee, sub o ploaie de obuze. E crâncen.
Se împlinesc astăzi 3 ani de la decizia lui Putin de a subjuga Ucraina. Nu e el de vină, sau nu în totalitate. Ucraina reprezenta un tampon între est și vest; între lumea liberă, democrată, occidentală și cea socialistă, comunistă, dictatorială pe care o reprezenta URSS.
Destrămarea Uniunii Sovietice a fost pasul pe care îl așteptau țările de sub influența URSS spre a-și croi propriul destin: Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, țările Baltice… Visul occidental începea să se înfiripe pentru locuitorii acestor state. Puteau simți pe propria lor piele avantajele “lumii libere“, dar și diferența dintre est și vest cu toate plusurile și minusurile aduse.
Toate aceste state au înțeles că singure nu pot să se dezvolte într-un ritm susținut din cauza economiilor șubrezite de zeci de ani de „economie centralizată“, așa că au solicitat și au aderat la Uniunea Europeană. Acest lucru a însemnat reforme economice, bani pentru investiții, dezvoltare.
Mai apoi a venit nevoia de securitate; securitate a granițelor, a populație, a viitorului. Așa că au solicitat și au obținut accederea în Alianța Nord Atlantică – NATO. O umbrelă de siguranță în lipsa unei armate moderne și bine antrenate și a unui buget propriu de dezvoltare a arsenalului militar de apărare.
Atâta doar că accederea în NATO a țărilor din fosta sferă de influență geo-politică a Rusiei nu a fost pe placul liderilor de la Kremlin. Acel acord de a păstra granițele NATO în conturul anilor 70 a fost încălcat, iar Rusia se simțea amenințată. Nu a fost de acord ca frontierele ei să fie comune cu cele ale NATO: Polonia, Estonia, Letonia, România…
Cireașa de pe tort a reprezentat-o solicitarea Ucrainei de a adera la UE și NATO. A fost dacă vreți, picătura care a umplut paharul lui Putin, ales și reales asemeni dictatorilor din țările sud americane președinte. Dorința nedisimulată a „Țarului Putin“ de a reface Rusia mare e vizibilă prin toate acțiunile sale.
America și Europa au făcut front comun și au spus „niet“ războiului; au ales să trimită arme, echipamente de luptă, să antreneze militari ucrainieni, să dea sancțiuni economice și, datorită acestui ajutor, Ucraina a rezistat asaltului criminal al armatei ruse.
Atâta doar că, între timp, garda prezidențială din SUA s-a schimbat. Locul lui Biden a fost luat de Trump, un apropiat al lui Putin și un individ care vede totul prin ochii omului de afaceri. Acesta vrea nici mai mult nici mai puțin decât jumătate din resursele Ucrainei pe care să le exploateze americanii.
Trump spune că datoria Ucrainei e de 500 de miliarde de dolari; Zelenski afirmă că e de abia la 100 de miliarde. Banii au fost acordați ca ajutor țării sale pentru a face față atacului Rusiei spune liderul Ucrainean. Unchiul Sam vrea toată suma înapoi, cu dobândă și, mai ales, fără garanții de securitate, cu teritorii lăsate agresorului Putin și fără promisiuni (măcar) de reconstrucție a Ucrainei.
Au trecut 3 ani de la atacul sovietic și lumea s-a schimbat. Multe țări se întreabă dacă Rusia se va opri, dacă Trump vrea cu adevărat pacea sau doar distrugerea Uniunii Europene pe care o vede ca un rival economic. 3 ani de sânge, lacrimi și teroare, 3 ani în care morții se numără cu zecile de mii de o parte și de alta, 3 ani de distrugeri economice, de familii destrămate, de cheltuieli militare fără nicio noimă.
3 ani degeaba. Un măcel ce nu a adus și nu aduce decât lacrimi de sânge pentru unii și averi nemăsurate pentru alții. 3i ani în care lumea s-a împărțit în tabere pro și contra, dar niciuna nu poate spune că a câștigat. De pierdut am pierdut însă toți; ruși, ucrainieni, europeni. Cât va mai dura e greu de spus. O pace durabilă fără acordul Ucrainei e imposibil și, după cât se pare, Tramp așa ceva vrea. După asaltul cizmelor rusești, Ucraina se va vedea sub pantoful lăcuit al americanilor. Tot un fel de jug, dar de altă culoare.
3 ani… degeaba!
Gugulanu