Pentru prima dată în cei peste 35 de ani de democrație fragilă, câștigată cu sânge în 1989 am avut sentimentul inutilității, după votul de ieri.
Am avut un deja-vu, o premoniție, un feeling (sentiment) că votul meu se duce (iar) pe apa sâmbetei. Nu sunt nici Nostradamus, nici Baba Vanga și nici nu-ți trebuie multă inteligență naturală să observi că destinul României a luat-o pe căi greșite.
Am văzut pe rețelele de socializare, mai zilele trecute, o imagine, creată de inteligența artificială, în care președintele Americii, Donald Trump era înfățișat în haine papale; Papa Trump, o imagine (ce însoțește și acest editorial) ce a făcut înconjurul lumii libere. Repet, o imagine creată de inteligența artificială.
Ce ne facem însă cu prostia naturală, cea care ne însoțește din 5 în 5 ani, atunci când trebuie (sau ar trebui) să mergem la vot pentru alegerea președintelui? Asta e naturală, o avem în sânge și ne mândrim cu ea.
Până la ora editării acestui articol, Biroul Electoral Central a înregistrat aproape în totalitate voturile românilor din țară și din diaspora. Rezultatele sunt acestea:
- George Simion – 40,92%
- Nicușor Dan – 20,98%
- Crin Antonescu – 20,11%
- Victor Ponta – 13,07%
- Elena Lasconi – 2,68%
Cele aproximativ 100 de mii de voturi ce mai trebuie numărate nu mai au puterea să schimbe rezultatele acestor alegeri. Altfel spus vom avea un tur 2 între George Simion și Nicușor Dan. În toate sondajele de opinie realizate înaintea acestui scrutin, indiferent de casa de sondare care le-a realizat, scenariile arătau că într-o finală între reprezentantul AUR și diferiți alți candidați, singurul pe care Simion l-ar putea învinge este Nicușor Dan.
Încerc o analiză la rece, chiar dacă rezultatele sunt calde iar situația e fierbinte:
George Simion ajunge președinte; Uniunea Europeană ne-a avertizat asupra acestui derapaj și există toate premizele ca finanțările către România să fie blocate din cauza discursului anti european al lui Simion. Asta ar însemna zero euro pentru proiectele cu finanțare europeană, șantiere blocate și închise, faliment pentru constructori, lucrări neterminate, șomaj.
Ratingul de țară (este o evaluare independentă a bonității, adică a capacității de plată și de credite unei țări sau a unei entități) al României este de BBB minus. Agenția de rating Fitch a invocat instabilitatea politică, deficitul bugetar mare și creșterea susținută a datoriei țării pentru a revizui la negativ ratingul de țară al României. Asta înseamnă că țara noastră se află la un pas de ratingul de țară junk. Și așa ne înprumutăm la dobânzi astronomice, iar acest pas ne va închide porțile surselor de finanțare.
Investitorii se vor feri de România, multinaționalalele își vor închide porțile lăsând pe drumuri sute de mii de angajați, economia României (și așa fragilă) se va duce în cap la propriu.
Nu vreau să vorbesc (dar o pot gândi) că după un președinte mut (Iohannis), e posibil să avem un altul care, la fel de tăcut și exclusivist în declarații, va face doar ce vrea el. Văd o apropiere față de Putin și o depărtare față de NATO și valorile europene precum democrație, libertăți și toate celelalte.
Simion a promis că va face echipă cu Georgescu, că îl va propune premier, astfel încât întregul program al acestuia „hrană, apă, energie“ să fie pus în practică. Nu mai e nevoie de tancuri, trupe sau drone ca să câștigi o țară. E suficient să te folosești inteligent de prostia naturală existentă în țara respectivă, de cozile de topor din Parlament, de cei ce și-ar vinde și mama pentru bani ori pentru o funcție mai acătării.
Acesta este scenariul pe care îl văd după încheierea primului tur al alegerilor prezidențiale de ieri. Desigur, mai sunt multe de spus dar…mai are vreun rost. Poporul este suvera; poporul decide. Iar poporul asta a decis.
Dacă asta am avrut, asta avem; reclamațiile ulterioare nu se primesc și oricum sunt neavenite. Prostia omenească în acest caz este rodul educației precare pe care tinerii au primit-o în ultimii 35 de ani, e rezultatul unei justiții ineficiente și părtinitoare, a serviciilor care s-au bătut între ele pentru a conduce din umbră destinele acestei țări, a multor politicieni mai interesați de destinele proprii decât de cele ale țării.
Noi, cei ce mai aveam speranța că votul nostru poate schimba ceva în bine, ne putem face de pe acum bocceluța și să pornim la drum. Încotro nu știu, pentru că Schengen-ul nu mai are viață lungă și porțile spre vestul Europei se vor închide curând. Poate spre est pentru că asta a vrut norodul. Putin abia așteaptă să transforme România în gubernie rusească.
Gugulanu