Tot respectul pentru partidul lui Iuliu Maniu și al lui Corneliu Coposu, lideri țărăniști care au stat prin beciurile comuniste ani de zile pentru convingerile lor politice. Din păcate urmașii acestora au reușit să ducă în derâdere această formațiune politică, până la dispariția ei de pe scena politică românească.
Mă întreb dacă și PSD-ul va avea aceeași soartă. Mă întreb pentru că semnele declinului se arată și sunt aidoma celor care au condus la dispariția țărăniștilor. Dorința de a se agăța cu orice preț de scaunul puterii a unor lideri de prim rang; neînțelegerea dorinței electoratului; lipsa unor cadre tinere în partid și punerea intereselor personale și de grup înaintea celor ale românilor, par să conducă într-acolo.
Au trecut vremurile în care PSD-ul avea majoritate absolută în Parlamentul României, perioadă în care ar fi putut să facă mult mai multe pentru destinele acestei țări. Viziunea lor s-a oprit la bunăstarea personală și la neînțelegerea dorinței electoratului care și-a pus speranța în el (în partid).
Ultimele evenimente de pe scena politică romnească par să confirme acest scenariu. La alegerile din noiembrie 2024, PSD-ul a „dat“ voturi extremistului George Simion, lucru recunoscut de liderii partidului. Rezultatul a fost pierderea de către Marcel Ciolacu a alegerilor.
A urmat anularea alegerilor de către CCR și organizarea unui nou tur de scrutin. A învățat PSD-ul ceva din această lecție? Se pare că nu, pentru că nu au reușit mobilizarea electoratului pentru susținerea candidatului comun al alianței, Crin Antonescu.
După ce turul 1 al acestor alegeri prezidențiale a fost câștigat de George Simion și Nicușor Dan, liderul social democraților a ales să-și dea demisia. Nu, nu din funcția de președinte al partidului care a ratat două alegeri consecutive, ci din fruntea Executivului României, lăsând țara pradă interimatelor.
Nu susținere pentru un candidat sau altul, nu îndemn pentru electorat pentru continuarea parcursului european, nimic din toate astea; pur și simplu și-a luat jucăriile și a plecat în opoziție. Opoziție la ce, m-aș întreba?
Ce urmează? Două variante. Prima, câștigă independentul Nicușor Dan și e clar că fără PSD nu se poate face guvern pro-european și revine PSD-ul la guvernare. A doua e o susținere a unui guvern extremist AUR, POT, SOS, fără a participa explicit la actul guvernării. În caz contrar, Simion a anunțat deja dizolvarea Parlamentului și alegeri anticipate. Cât va mai lua atunci PSD? Răspundeți singuri la această întrebare.
Și într-un caz și în altul e vorba de interesele personale ori de grup ala liderilor social democrați, nu de binele țării. Aceste ultime gesturi ar trebui să sune ca un ultim avertisment pentru destinul politic al PSD. Fără o reformă profundă, (nu doar înlocuirea eșalonului 1), fără o întinerire a activului de partid, fară a renunța la jocurile ascunse făcute pentru că „știm noi mai bine“, soarta lor este pecetluită.
Prea des și de prea multe ori au fost arătați cu degetul de un electorat care, a găsit acum refugiul în brațele unui partid și a unui lider care îi minte în față, dar îi minte frumos, are carismă și mai are toate șansele să ajungă președinte.
Poate că PSD-ul va trebui să cadă jos, dar jos de tot pentru a renaște într-un adevărat partid social democrat cu viziuni moderne, de secol 21, cu perspective europene și cu drag de nație și popor conform propriei doctrine.
La fel și nația română poate că merită să cadă jos, în hăul promiscuității, la mâna altora care să ne spune ce și cum să facem pentru că liderii noștri nu sunt capabili. E trist că acest lucru va însemna o izolare a României pe plan extern, o intrare în incapacitate de plată și o infuzie de „binevoitori externi“ care așteaptă ca ulii să pună mâna pe țara asta.
Nu voi plânge după PSD care și-a făcut-o cu mâna lui. Am să plâng pentru copiii acestei țări care ar fi putut să devină liderii de mâine, în condițiile în care actualele partide politice ar fi avut în prim plan interesul națiunii și mai puțin sau chiar deloc pe cele personale sau de grup.
Doamne ai milă de noi, că politicienii au grijă doar de ei.
Gugulanu