Spunea Băsescu odată (roșu în obraji si cu privirea …după colț), că „iarna nu-i ca vara“; corect, dar nici zăpada nu-i ca ploaia. Ploaia cade, fuge spre gurile de scurgere și lasă șoseaua umedă, atât. Zăpada se încăpățânează să rămână pe șosea, să înghețe sau să se fleoșcăie, iar plecatul la drum cu mașina devine o problemă.
Trebuie să te ardă tare să pleci cu autoturismul din parcare sau să fi inconștient. Poate la fel de inconștienți sunt și drumarii care, la 6 ore de când a început să ningă în Reșița, încă așteaptă. Primăvara poate? Au rămas acorați în sarmale, cozonac și vin roșu.
La fel de roșu, dar de furie sunt și șoferii nevoiți să-și croaiască drum prin zăpada răvășită doar de roțile autoturismelor și a camioanelor de marfă ce se strecoară printre dulurile de zăpadă de pe șosea. Înțeleg, poate e absurd să le cer să curețe și străduțele laterale de la prima oră, dar nici principalele artere ale orașului?
Ninge de câteva ore și… nimic. Niciun sentiment din partea drumarilor. Sentimente avem însă noi, șoferii. Și din prea plinul acestor „sentimente“ le transmitem și lor urări de ….
A, și încă ceva; dacă tot vorbeam de vin roșu la începutul acestei știri, păstrăm culoarea și, în locul unui cadou de Moș Gerilă (nu de alta dar ceilalți moșnegi au fost și s-au dus) le oferim ceva roșu, să nu-i deoache nimeni: un cartonaș roșu pentru „promptitudine“.
Gugulanu