Numele de Reşiţa poate proveni din latinescul recitia, care înseamnă ,,izvor rece,, aşa cum Nicolae Iorga sugera odată, presupunând că romanii au dat numele oraşului de la un izvor de pe valea Domanului. O variantă mai credibilă, susţinută de Iorgu Iordan ar fi aceea că numele vine de la un cuvânt slavic, al oamenilor care au trăit în zona Caraşovei la 15 km distanţă, care referindu-se la acest loc, atunci nu era decât un sat, ca fiind,, u recice,, ( la pârâu). Se poate observa că mai toate popoarele slave au oraşe cu recice( pronunţat reciţe).[1]
Există diferite variante privind toponimia oraşului:
- Secolul al XV-lea, când se afirmă că Reşiţa ar apărea sub numele de Rechyoka. Situaţie nesigură ,localitatea nefiind identificată.
- Secolul al XVI-lea. Vechea vatră de pe Valea Domanului, care şi-a împrumutat numele de la pârâul ce iniţial se pare că purta numele de Răşiţa, derivaţie din sârbescul Recitsa.
- Secolul al XVII-lea , apare în catastiful de biruri turceşti de la 1673 numele de Reszinitza, se preciza că fiecare casă din Reszinitza trebuia să plătească o taxă otomanilor, iar în deceniul 1690-1700 izvorul o aminteşte ca depinzând de Districtul Bocşei împreună cu alte localităţi de pe Valea Bârzavei.
- Academicianul Iorgu Iordan apercia că avem de-a face cu o pronunţare germană,care s-a impus cu vremea românilor. Aspectul curat românesc este Răşiţa, din vechiul Reciţa.[2]
Există şi alte denumiri utilizate în perioadele secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea:
- În Conscripţia din 1717 aşezarea este consemnată cu numele Retziza, la acea dată existau aici 62 de gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată.
- Călătorul italian Luigi Fernando Marisigli foloseşte şi el denumirea de Resicza.
- În anul 1758 alături de vechea aşezare Resitza Kamerală sau Olah Resitza (Reşiţa Română) este menţionată Nemet Resicza sau Resiczabanya ( Reşiţa Montană).
- În secolul al XX-lea, în anul 1919, se utilizează denumirea Recita, după numele izvorului rece din Valea Domanului.
- După anul 1925 se foloseşte oficial denumirea Reşiţa. Faptul se petrece la 24 decembrie, cu ocazia trecerii localităţii de la comună la cea de localitate urbană.[3]
[1] Op.cit,p.22-24. Care?
[2] Gh. Molin,Monografia oraşului,uzinele şi Domeniile Reşiţa,Tipografia Scrisul Românesc, Craiova, 1925, p.17. aici trebuie op.cit.
[3] Perianu Dan, op.cit.p.26.
Evoluţia demografică
Istoric vorbind, Reşiţa actuală s-a format prin unirea treptată, spaţială şi administrativă, a vechiului sat Reşiţa Română cu noua colonie muncitorească Reşiţa Montană ( sau Reşiţa Germană), dezvoltată în jurul uzinelor la înfiinţarea lor în 1771. Înaintea anului 1771 Reşiţa era un sat oarecare. În evoluţia sa demografică Reşiţa a parcurs mai multe etape:
- 1771-1848 în această perioadă are loc o creştere lentă a populaţiei, uzinele influenţează dezvoltarea celor două localităţi, populaţia lor ajungând la 2000 de locuitori.
- 1848-1891 se caracterizează printr-o creştere rapidă a populaţiei, populaţia Reşiţei Montane a crescut de aproape 10 ori, ritmul mediu de creştere era de 5,3%.[1]
- In etapa a treia, care durează de la începutul secolului XX până în anii celui de-al doilea război mondial, se continuă creşterea demografică, paralel cu dezvoltarea uzinelor
- Etapa de dezvoltare demografică din anii comunismului se caracterizează prin cea mai puternică creştere a populaţiei. În 1989 Reşiţa număra( conform datelor Direcţiei Judeţene de Statistică) 110 260 de locuitori.
- Perioada actuală se caracterizează prin scăderea poulaţiei, o consecinţă a unor fenomene sociale legate de migraţia in afara ţării şi de reculul industriei reşiţene, care a determinat o reducere a locurilor de muncă.[2]
Evoluţia localităţii, până la preluarea uzinelor de către STEG, se prezintă :
An Locuitori
1771: 300
1779: 490
1815: 600
1846: 700
1848: 1.098
1849: 2.772
1854: 2.842
Evoluţia populaţiei în Reşiţa se prezintă astfel, în perioada STEG :
An Locuitori
1856: 3.242
1858: 4.650
1871: 6.302
1881: 7.919
1891: 10.164 (12.829)*
1900: 14.624
1910: 18.264
* cu Reşiţa Română[3]
Evoluţia populatiei din perioada UDR si până in present:
| 1930 | 19.868 |
| 1935 | 20.085 |
| 1966 | 55.752 |
| 1992 | 95.216[4] |
| 2002 | 84.026 |
| 2011 | 65.509 |
Conform site-ului oficial al Primăriei Reşiţa, în 2011 populatia se ridică la 73282 locuitori, din punct de vedere confesional locuitorii sunt în marea majoritate ortodocşi 76%, dar există si minorităţi religioase precum: romano-catolici 5%, penticostali 2%, baptişti 1,65%, pentru 11% din populatie nu este cunoscută apartenenţa confesională. Componenţa etnică este următoarea:
– români 81%
– maghiari 2%
– rromi 1,42%
– germani 1,71%
– alte etnii 1,53%
Localitatea s-a dezvoltat treptat odată cu apriţia primelor furnale, în 1771 erau 45 de case şi 300 locuitori, toţi germani şi romano-catolici. În 1779 existau 59 de case şi 490 locuitori, din care 425 germani catolici şi 65 români ortodocşi. Reşiţa a fost colonizată treptat cu lucrători specializaţi în industria fierului populaţia a crescut de la 10.061 în 1891, la 42.000 în 1956, iar în 1989 atinge apogeul numărând 110 000 locuitori.[5]
În anul 1930 Reșița avea o populație de 19.868 de locuitori, dintre care 10.637 germani (53,5%), 5.851 români (29,4%), 2.127 maghiari (10,7%), 381 cehi și slovaci, 300 evrei, 257 rromi ș.a. Din punct de vedere confesional, populația orașului era alcătuită din 12.352 romano-catolici (62,1%), 5.439 ortodocși (27,3%), 633 greco-catolici (3,1%), 531 reformați (2,6%), 431 lutherani, 348 mozaici, atei ș.a[6]
În perioada de după revoluţia de la 1848, a avut loc aşezarea pe meleagurile noastre a 100 de familii ce proveneau din Bohemia şi Moravia. În 1860 are loc un aflux de populaţie slovacă. [7]
Se remarcă de altfel creşteri şi descreşteri ale populatiei ca fenomen specific perioadei. În ceea ce priveşte structura populaţiei pe naţionalităţi, românii deţin în mod cert preponderenţa( cu peste 73% din total), maghiarii, germanii, sârbii, croaţii care locuiesc în Reşiţa nu se simt minoritari, împotriva lor nu au existat manifestări de xenofobie vreodata.
[1] I. Zahiu,op.cit.,p.29.
[2] ***Caraş-Severin. Monografie.Ed. Sport- Turism, Bucureşti, 1981, p.179.
[3] *** Judeţele şi oraşele României în cifre şi fapte,ed. Universul, vol.II B, Bucureşti, 1995, p.324.
[4] ***225 de ani de siderurgie la Reşiţa. 1771-1996, ed Timpul, Reşiţa, 1996, p.25.
[5] I. Zahiu,op.cit.,p.19
[6] ***225 de ani de siderurgie la Reşiţa. 1771-1996, ed Timpul, Reşiţa, 1996, p.22-23.
[7] I. Păsărică,Monografia Uzinelor de Fier şi Domeniilor din Reşiţa,Monitorul Oficial şi Imprimeriile statului, Imprimeria Centrală, Bucureşti, 1935, p.14.
Profesor Foiagu Maria
Va urma–CARACTERIZAREA FIZICO- GEOGRAFICĂ
Aşezarea geografică