Culorile Micii Americi din Banatul de Munte. La începutul anilor 1900, din Ilidia se pleca la muncă în America. Unii s-au întors, alții au trimis bani. Case ridicate atunci au cam îmbătrânit. Dar prind din nou viață.
Bănățenii sunt oameni făloși. Cel puțin două sunt motivele bine întemeiate de fală în Ilidia, satul dintre niște dealuri pe care Banatul Montan coboară domol către Valea Carașului, ca într-o romanță a lui Traian Jurchela, născut aici și întors acasă ca mulți alții. Sunt mândri de sacrificiile străbunicilor, plecați în America, înainte și imediat după Unirea din 1918, la muncă, pentru că din banii câștigați acolo și-au făcut case zdravene iar unii chiar și-au adus mașini cum încă nu se văzuseră prin părțile acestea de lume, notează deutsche welle
Un al doilea motiv de fală pentru cei din satul zis printre bănățeni „Mica Americă” sunt porțile mari ale acestor case, din lemn lucrat cu migală.
Moștenirea străbunicului mort în Ohio
Petru Tămaș a fost dulgher înainte de a lua vaporul spre Lumea Nouă, împreună cu fratele Iancu. S-a dus, luni de zile, cu un vapor de la Bremen, s-a întors și a plecat din nou. Dulgher a rămas și acolo, până s-a prăpădit departe de casă, la Warren, în Ohio. În urma lui, la Ilidia s-au păstrat câteva dintre porțile satului și amintirile strânse de un strănepot.
Când va avea mai mult timp, Adam Măran, care a pus pe picioare asociația „Ilidia Historical Village”, o să aranjeze toate antichitățile lăsate la plecare de Petru Tămaș, scrisorile și cărțile poștale pe care le-a trimis de acolo. Dacă va avea vreodată timp. Ca și străbunicul, Măran e și el mereu pe drumuri. Acum l-am prins între două transporturi de stupi.
Am vrut să ne vedem pentru că, atunci când am aflat de proiectul Color the Village, al Asociației „Acasă în Banat”, care și-a propus să renoveze 30 de fațade din Ilidia, l-am întrebat ce părere are. Și mi-a spus cu teamă că „uneori trebuie să știi să refuzi să bei o băutură frumos colorată!”. În special pentru porțile vechi, cum sunt cele făcute de străbunicul mort printre străini, îi era teamă: „Îmbinările sunt făcute cu clei de oase iar expunerea la temperatură sau chimic duce doar la degradare în timp”.