Ce înseamnă Crăciunul? În concepție religioasă, această sărbătoare are o semnificație mistică, aceea de nașterea lui Hristos….
Crăciunul este o zi de mare bucurie pentru întreaga Biserică, atunci când sărbătorim Naşterea în Betleemul Iudeei a Mântuitorului,, conform Doxologiei.
În continuare dorim să vorbim despre un obicei unic în România, care durează de sute de ani, și anume: focurile de Crăciun.
Acest obicei stă la baza ideii „Focurilor Păstorilor”, păstori care au auzit de viitoarea Nașterea a lui Hristos.
Obiceiul are loc pe data de 23 decembrie.
Oamenii ieșeau la colțul caselor, unde aprindeau un foc mare drept mulțumire și pentru alungarea spiritelor rele ce se abăteau deasupra satelor.
Acestea simbolizează focurile aprinse de păstori pentru a se încălzi în noapte, în așteptarea Nașterii lui Iisus.
Fiecare aducea de acasă câte un braț de lemne sau de paie, crengi uscate și mai ales, tuleii de cucuruz rămași de la vite. Toate acestea sunt arse la colțul străzii pentru a alunga relele și lucrurile urâte din sat.
Bătrânii povestesc că se pregăteau intens încă din noiembrie.
Copiii erau „înfofoliți” de haine, deoarece focurile începeau de la ora 22 și se terminau la ora 7, când copiii și uneori, bătrânii plecau în pițărăi.
Acest obicei nu s-a pierdut în Banatul Montan, la poalele Muntelui Mic: în Măru, Oțelu – Roșu, Glimboca, Obreja, Iaz, Zervești, Turnu Ruieni și Borlova, doar că în zilele noastre, în loc de tulei se aduc brazi și cauciucuri. Focurile sunt mult mai puține. Există în mijlocul satului un foc mare, unde se adună tinerii și ascultă muzică. Unii dansează, alții vorbesc….
Către dimineața, copiii merg la pițărăi. Acum este momentul femeilor gospodine să arate ce au pregătit: colaci, cozonaci, cârnați. Pe lângă aceste bunătăți, care erau așezate într-o cotăriță, femeile aruncă și nuci, porumb, mere, chiar și bani.
Piţărăii aduc pe uliţele satului magia colindatului ce va începe în seara ajunului. Străzile răsună de zarva pe care o fac copiii. Încă de dimineaţă, dar şi pe parcursul întregii zile, aceştia şi-au luat straiţa din cui şi au pornit în cete pe străzi (în anii 40). În prezent, copiii nu mai au straițe, dar merg cu plase, chiar cu saci…
Obiceiul piţărăilor este păstrat încă de pe vremea dacilor şi are ca semnificaţie sacrificiul adus divinităţii, drept mulţumire pentru rodnicia holdelor de peste an.
Nu există o diferență atât de mare dintre ceea ce a fost odată și ceea ce există în prezent. Totul depinde de atitudinea omului de a continua tradiția strămoșească….
Murariu Cristina
Profesor de psihopedagogie