Odată cu trecerea sărbătorilor de iarnă a reînceput emigrarea românilor. Extrem de rapid, fenomenul exodului a devenit cunoscut ca drept fenomenul „copiilor rămași singuri acasă”.
Complexitatea fenomenului, a cauzelor și a consecințelor sale, a dinamicii și a modului în care prevederile legislative sunt implementate pe teren, precum și a practicilor profesioniștilor, toate acestea constituie provocări pentru societatea civilă. În acest context, societatea civilă este reprezentată de către o serie de ONG – uri implicate în analiza fenomenului, în intervențiile directe asupra sprijinirii copiilor afectați.
Prevenirea separării copiilor de familie și efectele migrației asupra copiilor vulnerabili ar trebui să constituie scopul primordial al practicilor din domeniul social și al protecției copilului.
La nivelul țării, 75% dintre copii au câte un părinte sau ambii plecați la muncă în străinătate. La nivelul loc. Caransebeș, potrivit unei statistici realizate la nivelul școlilor, există peste 500 de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate.
În urma unei cercetări realizate de mine, a reieșit faptul că aproximativ 18% dintre cazurile în care mama migrează, acest fenomen a condus la așa-numita deteriorare a relațiilor dintre părinți. Mai mult de jumătate dintre cazuri, aceștia chiar au divorțat.
Consecințele migrației asupra copiilor sunt vizibile în termeni de suferință emoțională și psihologică, lucru declarat de înșiși familiile și copiii implicați în cercetare. Privați de afecțiunea și supravegherea directă a părinților, copiii devin vulnerabili pe plan afectiv – motivațional, absentează, abandonează școala, devin indisciplinați, chiar agresivi, intră în diferite anturaje, consumă alcool și substanțe ilicite.
Efectele negative ale migrației asupra familiilor rămase în țară reprezintă o problemă extrem de importantă pentru România, deoarece migrația masivă a forței de muncă lasă, fără supraveghere, un număr tot mai mare de copii, acest lucru conducând la decompensări pe plan psihologic.
Un număr tot mai mare de copii apelează la specialiști. Cei care sunt mai aproape de ei sunt consilierii școlari. Prin consilierile individuale și de grup realizate se urmărește sprijinirea în clarificarea modalităților de utilizare eficientă a resurselor personale, în funcție de acest scop, consilierea psihopedagogică generând, astfel, întărirea capacităților de a face față problemelor, stimularea potențialului personal, prevenția dispozițiilor afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăților de învățare, a dezadaptării sociale, a disfuncțiilor psihosomatice, a situaților de criză.
Consilierea individuală este confidențială. Consilierul nu dă sfaturi, ci îi ajută pe copii să-și dezvolte un sistem propriu de rezolvare a problemelor.
Consilier școlar,
Prof. Murariu Cristina
Colegiul Național „CD Loga” Caransebeș