Mă numesc Andreea Maria Grigorescu, sunt elevă în clasa a XI- a Vocațional, din cadrul Colegiului Național “C.D.Loga” Caransebeș.
Am început să scriu, cu pași timizi, la o vârstă fragedă, nedând importanță poeziilor scrise pe atunci. Pe parcurs, a devenit o activitate constantă.
Privesc lumea in amănunt și într-o formă mai profundă decât alții, iar fiecare detaliu este o sursă de inspirație. Când scriu, “pornesc la drum” cu un amalgam de emoții și sentimente, ascuns în povestea din spatele poeziilor și a poemelor. Poezia pentru mine reprezintă trăiri transpuse pe hârtie, reprezintă prejudecăți, refugiu, haosul cotidian transformat în calmul unei seri când realitatea, la rândul ei este transformată în artă care renaște fiori.
Nu mă pot intitula scriitoare, însă parcurg pași spre lansarea unei cărți plină de confesiuni sufletești.
Străini cu amintiri
Și nu vom mai dansa în miez de noapte,
Pe străzile micului Paris
Nu vom vorbi din nou în șoapte
Căci totul a ajuns un vis.
Nu vom merge prin muzee,
Nici biserici n-om vedea;
Te-am pictat într-o moschee
Și acum arde-n lipsa ta.
Nu vor scrie istorie despre noi,
Nu se va mai știi nimic
Va porni un cert război
Tu, un simplu inamic….
Andreea Maria Grigorescu
Clasa a XI a Vocațional
Col. Naț. C. D. Loga Caransebeș
În calitate de profesor o cunosc pe Andreea de când avea vârsta de 8 ani. Era un copil timid, dar cu un real potențial.
A început să scrie de mică, mai întâi, timid. A scris poezii, eseuri, proiecte, dar, în special, este preocupată de lirică.
Am convingerea că va fi un exemplu pentru tinerii de vârsta ei. Este un copil meticulos, perseverent și conștiincios.
De asemenea, este o fată inteligentă, muncitoare și foarte motivată, capabilă să găsească, mereu, cea mai buna soluție la problemele apărute. Prof. Murariu Cristina