Au trecut 80 de ani de când, pe 6 și 9 august 1945, Statele Unite au detonat două bombe atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, respectiv, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.
Bombardamentele aeriene au ucis între 150.000 și 246.000 de oameni, majoritatea civili, și rămân singurele utilizări ale armelor nucleare într-un conflict armat. Japonia și-a anunțat capitularea față de Aliați pe 15 august, la șase zile după bombardamentul de la Nagasaki și declarația de război a Uniunii Sovietice împotriva Japoniei și invadarea Manciuriei. Guvernul japonez a semnat un act de capitulare pe 2 septembrie, punând capăt războiului.
La momentul lansării celor două bombe atomice – deși războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiționată a Germaniei – Japonia și Statele Unite ale Americii se aflau încă în stare de război. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca „Little Boy” a fost aruncată deasupra orașului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca „Fat Man”, a fost detonată deasupra orașului Nagasaki.
Atunci când Enola Gay s-a apropiat la 8,15 a.m., mulți au crezut că este un avion de recunoaștere. Dar până când a sunat sirena, prima bombă atomică fusese deja aruncată. La detonarea bombei a fost vizibil un fulger orbitor, iar temperatura a atins nivelul celei de la nivelul soareului. Bomba a distrus o rază de 5 mile, ucigând instantaneu aproximativ 80.000 de oameni.
Alte zeci de mii au murit mai târziu din cauza radiațiilor și a rănilor. Enola Gay se afla la 10 mile depărtare când a avut loc explozia, dar tot a simțit undele de șoc. Echipajul și-a amintit șocul provocat de forța exploziei și a relatat că a fost ca și cum ar fi fost sub focul inamicului.
Unii dintre membrii echipajului și-au exprimat ulterior regretul și au mărturisit că sunt bântuiți de distrugerea pe care au provocat-o. „Mă rog ca niciun om să nu mai fie martor la acea priveliște. O risipă atât de îngrozitoare, o astfel de pierdere de vieți”, a declarat căpitanul Theodore van Kirk, navigatorul avionului în acea zi, unui intervievator în 2005. „Am dezlănțuit prima bombă atomică și sper că nu va mai exista niciodată o alta”. El a adăugat: „Mă rog să ne fi învățat lecția pentru totdeauna. Dar nu sunt sigur că am învățat-o”.
Se pare că nu am învățat nimic din acea lecție dureroasă, sau poate, politicienii au uitat-o. Acum, după 80 de ani de la acel moment, omenirea se află mai aproape ca niciodată de un nou conflict nuclear ce ar putea însemna extincția rasei umane.
Suntem capabili să distrugem întreaga omenire doar pentru a ne arăta mușchii. În fața cui? Cine va mai rămâne să „savureze“ victoria? O victorie a haosului, un sfârșit tragic pentru omenire.
Gugulanu