Bună ziua, dragi cititori! Sunt Ana Jurj, elevă în clasa a XI-a Matematică-Informatică, la Colegiul Național „C.D. Loga”, Caransebeș. Aici, m-am format ca tânăr, având lângă mine oameni minunați, adevărați mentori, cărora le mulțumesc, pe această cale.
Tot aici, am întâlnit colegi și prieteni adevărați, alături de care am format „generația cu mască”, dar nu ne dăm bătuți și încercăm să arătăm în fiecare zi, prin fiecare activitate, că nu suntem doar atât. Știm să aducem pe fața oamenilor zâmbete, căci toți trebuie să învățăm să ne bucurăm de lucruri mici, care ne pot face viața mai frumoasă. Știm să îi ajutăm pe cei din jurul nostru și ne străduim să fim buni, căci dar din dar se face Rai… Ne place să descoperim lucruri noi, ne place să „concurăm” unii cu ceilalți, pentru a deveni mai ambițioși, pentru a crea, poate, o lume mai bună, o lume plină de culoare.
Chiar dacă se spune că tehnologia este cea mai bună prietenă a noastră, cartea îi ia cu ușurință locul. Îmi place să evadez din când în când din brațele calculatorului (căci petrec mult timp acolo, fiind la secția matematică-informatică), în lumea poveștilor, reale sau nu chiar, în lumea filelor îmbibate cu mirosul amintirilor…
Alături de carte, muzica este și ea una dintre pasiunile mele, devenind o formă de comunicare, dar și modul prin care am descoperit o altă lume. Un loc special în sufletul meu, îl are muzica clasică, căci am absolvit „Școala de Muzică și Arte Plastice”, secția pian, din cadrul Colegiului Național „C.D. Loga”.
Și muzica populară are locul ei special în sufletul meu, căci îmi place să cânt, să joc și îmbrac cu mândrie costumul popular bănățean. Pasiunea pentru cântecul popular este o frumoasă poveste de fapt. Primele încercări au fost pe la vârsta de șase ani. O joacă, alături de o prietenă dragă sufletului meu! Apoi, zic eu, am întâlnit oameni deosebiți, care m-au ajutat cu sfaturi, pentru a face primii pași serioși pe drumul cântecului. Și astăzi, cu seriozitate și perseverență, continui pe acest drum al poveștii cântecului tradițional. Îmi doresc să am timp, să pot căuta în lada de zestre a cântecului, să readuc în fața iubitorilor de folclor ceea ce are Banatul de Munte mai frumos. Mă identific cu zona Văii Bistrei, pentru că aici este acel ceva special despre care nu există cuvinte, la Obreja. Cred că este o vatră folclorică puțin valorificată, cu influențe interesante și de o bogăție imaterială deosebită. Asta cred că îmi doresc în timp, să devin unul dintre ambasadorii acestui spațiu mirific.
În vară, am acordat un interviu și două dintre întrebări m-au făcut să mă gândesc la cine sunt eu de fapt și cum mă văd cei din jurul meu.
Una dintre întrebări a fost referitoare la a mă caracteriza printr-un singur adjectiv. Am întrebat 100 de români…de fapt, am întrebat 7 prieteni și acestea au fost răspunsurile lor: ambițioasă, perseverentă, conștiincioasă, energică, magică, … verde?. Așadar, nu cred că un singur adjectiv ne poate defini. Cred că suntem o mulțime de lucruri, o multitudine de culori, trăiri și visuri. Totuși nu știu dacă sunt de acord cu toate aceste adjective care, după părerea lor, mă definesc, pentru că fiecare privește lucrurile altfel, iar eu mă văd ca fiind altruistă, încercând să îi ajut mereu pe cei din jurul meu.
Cea de-a doua întrebare m-a făcut să mă gândesc profund la mine, la felul în care înțeleg lumea, căci mi s-a cerut să scriu titlul biografiei mele. Având în vedere preocupările mele, oportunitățile pe care le-am avut, oamenii care mă înconjoară, am considerat potrivit ca titlu „Cum să nu ratezi nuanțele din viața ta”, căci acestea ne fac viața mai frumoasă, mai plină de emoție și pasiune.
Asta sunt eu, asta este generația din care fac parte și mă pot mândri cu acest lucru. Suntem ambițioși, câteodată încăpățânați, creativi, voluntari, sportivi, actori, eminenți, dar cel mai important, suntem prezentul. Suntem aici și suntem bucuroși de fiecare lucru care se întâmplă în viața noastră, căci doar așa putem fi viitorul.
Și nu uitați, … „n-avem timp să dăm timpu-napoi”…
