Depresia și anxietatea sunt suferințe psihice asociate, de cele mai multe ori coexistând, cu aceeași intensitate sau nu. Simplist, anxietatea este cel mai bine descrisă ca o stare care se dezvolta în urma unei credințe ca lucrurile se pot înrăutăți și ca viața se va îngreuna, iar depresia dintr-o credință că nimic nu poate să meargă bine ca viața să fie mai bună, mai plină de sens, mai tolerabilă.
Conform unui studiu calitativ, realizat în 8 locuri din România de către Organizația “Salvați Copiii” și lansat în octombrie 2010, 20% dintre copii suferă de o afecțiune psihică, 3,5% au fost diagnosticați cu depresie clinică și 13% cu tulburări de anxietate.
Există diferite tipuri de anxietate care sunt influențate și declanșate de diferiți factori.
Anxietatea generalizată: Acest tip de anxietate presupune experimentarea unor griji constante, accentuate, asupra unor aspecte generale precum relația cu familia și prietenii, situația financiară și perspectivele de viitor.
Concentrarea nu este asupra unui subiect anume, iar starea de anxietate este una cronică. De multe ori, persoana respectivă nu poate identifica o cauza exacta pentru aparitia anxietatii.
Tulburarea de tip panică:
Acest tip de anxietate se manifestă prin apariția atacurilor de panică, stări emoționale extrem de puternice, asociate cu o senzație de moarte iminentă, chiar dacă nu este prezent niciun pericol real.
Atacurile durează câteva minute și pot fi declanșate mereu de același factor de stres sau de mai mulți factori diferiți.
Fobiile:
Fobia este o stare de anxietate severă, raportată la un eveniment (ex: vorbitul în public), o activitate (ex: inotul) sau chiar un lucru sau o ființă anume (ex: insecte). În aproape toate cazurile, persoana care suferă de o fobie este conștientă de prezența acesteia și de faptul ca frica resimțită nu este una rațională, însă nu reușește să o depășească de una singură.
Anxietatea socială și cea mai întâlnită la tineri: Persoana care prezintă stări de anxietate pronunțate, referitoare la posibilitatea de a fi judecată sau privită într-un mod nedorit de către alți oameni, prezintă, de cele mai multe ori, anxietate socială. Anxietatea socială determină persoana respectivă să evite pe cât posibil interacțiunile sociale, agravându-și starea.
Anxietatea de separare: Cu toate că anxietatea de separare poate părea un eveniment specific copiilor, aceasta se întâlnește la fel de mult și în cazul adulților. În anxietatea de separare, persoana în cauză are o frica accentuată și constantă de a nu pierde contactul cu persoanele de care este atașată și face orice este posibil să stea cât mai aproape de ele, pentru a evita o posibila separare.
Se poate ca unul dintre factorii declanșatori să fie un factor psihic, spre exemplu evenimentele traumatice, dar și factori medicali. Uneori, anxietatea poate apărea din cauza anticipării evoluției unei boli (ex: în cancer) sau, din contra, a incertitudinii asupra ei. Alteori, aceasta poate apărea ca efect secundar al medicației prescrise pentru o anumită boală ajuta sau cronică.
Predispoziția genetică a fost identificată ca un factor probabil ce participă la creșterea riscului de apariție a anxietatii. Dar există și factori cu un impact imens asupra tinerilor în mod special precum ar fi școala, stresul cauzat de această, lipsa de încredere în sine, societatea care impune anumite standarde și chiar familia, reacția părinților la comportamentul anxios al copilului, imitarea comportamentului anxios al părintelui, precum si factorii de stres cum ar fi: separarea părinților, violența familială, decesul cuiva drag, intimidarea la școală, performanțele școlare slabe, bolile și anumite accidente.
O stare anxioasa poate fi definită în mai multe feluri, astfel încât aceasta poate fi diferită de la o persoana la alta. Totuși, printre manifestările care pot fi întâlnite in anxietate se intalnesc:
a. Senzație de neliniște;
b. Stări de agitație și nervozitate – asociate cu o tensiune generalizată;
c. Transpirații
d. Palpitații
e. Hiperventilația
f. Stare de rău și tremurat
g. Senzație de moarte iminentă – apare in timpul atacurilor de panică
h. Senzație de leșin
i. Tulburări de somn
j. Coșmaruri
k. Tulburări digestive – greață, vărsături
l. Tulburări de atenție si concentrare
m. Lipsă de energie
Manifestările sunt extrem de variate, iar combinația a cat mai multe dintre ele crește suspiciunea de anxietate.
Mulți adulți consideră copilăria ca perioada care, fiind lipsită de responsabilități, este în același timp lipsită de griji. Cu toate acestea, anxietatea este cea mai raspandita problemă a copiilor de toate vârstele indiferent de gen, status social sau nivelul inteligenței. Deși tulburarile de anxietate sunt atât de des întâlnite în realitate, acestea nu sunt problemele pentru care copiii ajung cel mai des la un specialist, primordial primind atenție problemele de agresivitate, atenție, alimentare sau suicid. De ce totuși merită acestea atenția noastră? Pentru că anxietatea este un semn al unei suferințe personale reale și poate intefera serios cu viața copiilor, reducandu-le performanțele școlare, afectandu-le prieteniile și relațiile cu întreaga familie.
În plus, copiii anxiosi au un risc crescut de a deveni adulți anxiosi -la maturitate anxietatea interferand cu munca, relațiile și satisfacția generală și crește riscul de consum de droguri și abuz de alcool, depresie, suicid, sau probleme medicale.
Tratamentul și prevenirea anxietatii
Tulburarea de anxietate este o afectiune ce poate fi diagnosticată numai de către un medic psihiatru sau de către un psihoterapeut. Este esențială evaluarea gradului de severitate al stărilor anxioase pentru a putea implementa un plan terapeutic adecvat si eficient.
În funcție de necesitățile fiecărei persoane in parte, tratamentul poate include psihoterapie, medicamente sau ambele.
Psihoterapia
Cel mai eficient tip de psihoterapie este cea cognitiv-comportamentala. Prin intermediul unui număr relativ scurt de ședințe ținute de către un psihoterapeut, sunt identificate fricile pacientului si sunt găsite metode pentru ameliorarea simptomelor resimțite, precum si soluții pentru evitarea stărilor anxioase pe viitor.
Tratamentul medicamentos
Cu toate că tulburările anxioase nu pot trece de la sine, fără ajutorul psihoterapiei și/sau tratamentului medicamentos, frecvența si intensitatea stărilor anxioase pot fi ameliorate cu ajutorul unui stil de viata mai bun.
Din punctul meu de vedere nu ar trebui recurs la tratamentul medicamentos ci ar trebui ca fiecare părinte să fie implicat în viața copilului său, să fie atent la comportamentul acestuia, să evite situațiile care ar putea declanșa o stare cât mai mică de neliniște, mersul la un specialist chiar și dacă nu este nevoie doar pentru a fi precaut și pentru a asigura creșterea unui om fericit.
Ca exemple negative vă pot da chiar criminalii în serie care datorită tulburărilor de tip anxietate, borderline, depresie eating disorder, etc.au ajuns în stadiul final cedând realității. Zilele trecute am început documentarul despre “Jeffrey Dahmer”, iar la început m-am gândit că acesta a suferit ceva genetic de tip boală psihică, însă pe parcusul povestirii vieții sale am realizat că acesta a recurs la acțiunile sale datorită problemelor sale de atașament.
În încheiere aș vrea să vă spun să vă iubiți și prețuiți persoanele dragi cât și persoanele pe care nu le cunoașteți pentru a avea o lume fericită, căci nu te costă cu nimic să împrăștii fericire în jurul tău. Zâmbiți mereu indiferent de situație căci unul dintre scopurile noastre pe pământ e să le facem viețile celorlalți mai frumoase prin existența noastră!
Boț Dalila Anelize
Clasa a X a Vocațional
Colegiul Național „CD Loga” Caransebeș
Prof. coord. Murariu Cristina