Au pornit colindătorii. Glasurile lor se aud pe străzi, pe la porți, uneori grăbite, alteori timide, dar mereu purtătoare de veste bună. Odată cu ei, parcă se dezleagă ceva în sufletele noastre: ne aduc aminte că se apropie Crăciunul, că anul se închide și că e vremea să ne oprim puțin din alergare.
În multe case, bradul a fost deja împodobit. Globuri vechi, păstrate din copilărie, se amestecă cu unele noi, strălucitoare. Fiecare are o poveste, fiecare ramură poartă o amintire. Nu decorăm doar un brad, ci încercăm, poate fără să ne dăm seama, să aducem lumină și ordine într-un timp care ne-a obosit.
Crăciunul vine în fiecare an la fel, dar ne găsește diferiți. Unii mai grăbiți, alții mai singuri, unii mai plini de speranță, alții cu doruri nespuse. Colindele ne amintesc însă de lucrurile simple: de căldura unei case, de bucuria de a fi împreună, de generozitate și iertare.
Poate că nu totul e perfect. Poate că nu toți avem motive de sărbătoare. Dar Crăciunul nu vine doar pentru cei fericiți, ci mai ales pentru cei care au nevoie de o mângâiere, de un semn că nu sunt singuri.
Au pornit colindătorii. Și, odată cu ei, vine Crăciunul. Să-l lăsăm să intre, nu doar în casele noastre, ci și în inimă.
Foto: Arhivă