De-a lungul carierei de jurnalist am asistat la nenumărate campanii electorale; locale, parlamentare, europarlamentare și prezidențiale. Am văzut multe: de la certuri și injurii, la retrageri și lebede mai mult sau mai puțin negre, lovituri de grație date în ultimul moment, încercări disperate de a vopsi cioara să pară papagal.
Campania pentru prezidențialele de anul acesta are și momentele ei ilare, de prost gust, bombe fâsâite și amenințări de genul celor pe care le foloseam pe vremea când eram de-o șchioapă și ne certam din te miri ce, la o miuță pe maidan: „ba pe-a mătii că-i mai grasă și curge untura pe masă“. Scuzați limbajul, dar cam așa suna atunci, așa sună și acum și nu cred că ar trebui să fim mai catolici decât Papa.
Am asistat în ultimele zile la atacurile candidaților de dreapta împotriva celui de stânga. Ba cu țara care merge prost, ba cu avionul închiriat de Nordis, ba că ar trebui să-și dea demisia, ori că a făcut înțelegeri cu naționalistul. Așa cum vedeți mă feresc să dau nume din rațiuni electorale și din dorința de a nu vă influența.
De o săptămână, candidații de dreapta se îmbie unul pe altul să se retragă și să rămână numai unul care să lupte cu ceea ce a fost denumit drept „binomul toxic“. Doar unul a ținut cont de aceste … sfaturi, rugăminți, îndemnuri, nici nu știu cum să le spun. A luat această decizie înțeleaptă după ce a stat în cap (poată i-o fi venit mintea la cap atunci) și a decis că e bine să se retragă și să lase moștenire voturile lui unui alt candidat, tot de dreapta. Nu că ar fi avut vre-o avere cu voturile domniei sale ce nu reușeau să treacă de 1% în sondaje.
Așa că din cei 14 înscriși pe buletinele de vot au rămas doar 13. „Zece negri mititei au păpat (doar) ouă, Unul s-a intoxicat și-au rămas doar nouă!“ Mai pleacă vreunul? Mai are cineva curajul? Poate (deși e puțin probabil) cel care nu are un partid consacrat în spate. Ceilalți sunt împinși să sară în prăpastie, doar doar vor reuși să atragă simpatia electoratului și voturile pentru parlamentare.
Toți însă vorbesc de binomul toxic, de aranjamente, de voturi date sau furate, însă niciunul nu a adus măcar o urmă de probă; doar vorbe. În opinia mea, ceea ce întrevăd pentru turul doi al alegerilor prezidențiale, e chiar așa zisul „binom toxic“. Nu știu pentru cine e toxic; pentru dreapta, pentru stânga, pentru țară?
S-au bălăcărit ca la ușa cortului (majoritatea dintre candidați și cu precădere susținătorii acestora) și s-a vorbit prea puțin de prerogativele președintelui în actualul context geopolitic, cu un război amenințător la frontiera de nord a României, de situația economică a țării și măsurile ce trebuie luate fără întârziere pentru redresarea economiei și a deficitului bugetar, de relațiile cu Uniunea Europeană.
Jocul lor (al candidaților cu șanse de a ajunge în turul doi) a favorizat așa zis-ul „binom toxic“ să crească în sondaje, fiecare cu electoratul lui stabil și să dea cu flit candidaților de dreapta care se vor mai certa și după turul 2 al prezidențialelor. Ei sunt ce-i care au inventat această denumire și tot ei sunt ce-i care i-au crescut în sondaje.
Nu mai e mult până… departe. Mai sunt doar câteva ore în încercrea disperată de a mai adăuga un vot la zestrea (in)existentă de alegători, convinși să voteze un candidat sau altul. Indiferent de spusele unora sau altora, duminică va conta foarte mult și cum va fi vremea, și numărul celor care vor vota în diaspora și cât de puternice sunt partidele în a-și mobiliza electoratul să iasă din case și să meargă la secțiile de votare.
Cine va râde și cine va plânge duminică seara, vom afla la timpul potrivit.
Dan AGACHE