Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor, ziua în care Isus Hristos s-a răstignit pe cruce pentru păcatele noastre, el, cel fără de păcat. A făcut acest lucru pentru a ne izbăvi pe noi, pentru a ne da iertarea tuturor greșelilor noastre, pentru a ne curăța de trufie, hoție, de minciună și toate celalte rele pe care le trăim zi de zi.
Am învățat ceva din asta? Cu siguranță nu, pentru că an de an, zi de zi și ceas de ceas continuăm să păcătuim „cu vorba, cu fapta sau cu gndul“. Aș spune că suntem la fel ca cei de acum mai bine de două mii de ani dar nu cred că e adevărat; suntem mai răi, mai câinoși, mai obsedați de averi, de bani, de funcții.
Credem că indiferent de ce facem în timpul vieții, Isus ne va ierta. Așa să fie oare? Tot răul pe care ni-l facem unii altora se poate șterge precum picăturile de ploaie cu un șervet? Este Mântuitorul atât de bun încât să ne ierte trufia, lăcomia, crimele și toate celelalte rele pe care le facem mereu și să-i cerem îndurare în clipa de apoi?
Dar cei pe care i-am năpăstuit în viață? Dar cei ce au avut de suferit de pe urma acțiunilor noastre, cei care zi de zi s-au rugat pentru noi și pentru iertarea păcatelor noastre, cei care s-au jertfit pentru că noi i-am asuprit? E greu de spus, e greu de imaginat și mai ales e greu de quantificat „vinile“ noastre lumești. Și sunt destule.
E Vinerea Mare, Vinerea Patimilor. O zi de post, sau o rugăciune spusă în fapt de seară e bună dar nu suficientă. Această zi va trece, pentru mulți la fel ca celelalte și ne vom relua obiceiurile „păcătoase“ din viața noastră.
Vom fi la fel de răi, de inumani, de mincinoși și de avari precum am fost până în această sfântă zi. Sau chiar mai mult, pentru că nu mai avem frică nici de legile omenești și nici de judecata divină. Vom continua să fim farisei, să zâmbim în față și să înjunghiem pe la spate, să aruncăm cu pietre ori cu vorbe grele, mai grele decât pietrele, către cei pe care îi blamăm, uitând că doar „cel fără de păcat poate să arunce piatra“.
Așa suntem noi, sau mai bine zis așa am devenit. Și pentru că suntem în vinerea mare, nu arunc cu piatra pentru că nu sunt fără de păcat, ci arunc în eter doar rugăminte ca cei cărora le-am greșit să mă ierte. Pentru că pe cei care mi-au greșit mie, i-am iertat de mult.
Iubiți viața, iubiți aproapele vostru, fiți înțelepți și îngăduitori cu cei ce vă greșesc și mulțumirea sufletească la care veți ajunge valorează mai mult decât câștigul material de moment. Să aveți parte de „Sărbători liniștite și binecuvântate“ Pește fericit!
Gugulanu