Un cuvânt atât de familiar pentru unii și o realitate pentru alții.
Aș putea să încep să spun de când și unde a apărut prima oară discriminarea, dar aș intra în prea multă istorie și nu asta este esența acestui paragraf.
Discriminarea nu a apărat în școală, dar se dezvoltă și se împrăștie în ele. Cruntul adevăr este că de mici, copiii sunt învățați să excludă alți copii.
În fiecare clasă există câte un copil (sau, din nefericire, mai mulți copii) care sunt marginalizați și împinși în așa-zisa bulă socială, rămânând blocați acolo.
Această excludere, „împingere” de lângă ceilalți copii creează nesiguranță și neîncredere în sine.
Însă această “manifestare” nu se întâmplă doar la copiii mici, fiind mult mai regăsită la adolescenți și creează răni mult mai adânci, deoarece discriminarea se ține „mână in mână” cu bullingul.
În toată aceasta “furtună” de aruncat jigniri, în care oamenii sunt răniți există două categorii de oameni: cei care discriminează și cei care sunt discriminați.
Din fericire există mai mult de 2 metode de a preveni și de a ameliora discriminarea, și anume:
1. Trebuie să conștientizăm faptul că oamenii își aruncă nesiguranțele și frustrările pe ceilalți;
2. Trebuie să ai curajul de a vorbi și de a-ți face vocea auzită;
3. Tu ești singura persoană care alege să te afecteze:
4. Tebuie sa îți găsești prietenii adevărați, care nu te denigrează
Boncalo Beatrice
Clasa a XI a Vocațional
Colegiul Național „CD Loga” Caransebeș
Prof. coord. Murariu Cristina