Valorile morale se situează în rândul ideilor, dar și cel al credințelor pe care oamenii le posedă, făcând referire la comportamentele considerate a fi corecte sau greșite și scoțând în evidență diferența dintre ele.
Una dintre valorile morale ale oamenilor care deține posibilitatea de a fi definită într-o multitudine de moduri și include diferite abordări distincte, printre care înțelepciunea.
De-a lungul timpului, printr-un continuu mecanism, ea ajunge sa clădească baza trainică a ființei noastre, care nu se cuvine a fi dezvoltată mai frumos, decât prin deprinderea înțelepciunii. Poate fi etichetate drept un depozit complex al judecății omenești, care învăluie, în esența sa, toate învățăturile, care îi sunt definitorii și sporesc gradul desprinderii.
Privind-o și analizând-o din mai multe perspective, ea este, uneori, înțeleasă ca fiind „o parte a sufletului”, oglindește capacitatea de a simți și de a distinge anumite valori, spre exemplu de a o diferenția pe ea însăși de „dreptate”, care presupune, ca și valori primordiale, adevărul și cunoașterea, înțelepciunea fiind văzută în profunzimea sa, nu în esență.
Atunci când ființa umană începe să fie conștientă de faptul că înțelepciunea îi este precum o virtute în viață, cutreiera căi lungi în speranța că mereu va găsi noi învățături pe care să le adauge în „imensul depozit” al acesteia, într-o cămăruță care se cuvine a fi deschisă doar la nevoie.
„Ia seama la caracterul tău, căci el îți va condiționa destinul”, înțelepciunea este ghidul fiecăruia spre un destin strălucit, lutul modelat de fiecare după bunul plac.
La baza oricărei reușite se află înțelepciunea, care a participat la dezvoltarea unei gândiri raționale și eficiente pentru personalitatea umană.
Concluzionând, aceasta este considerată ca fiind un „tipar” ce ne permite să discerne moralitatea de imoralitate, dând astfel sens vieții înseși și urmărind transformarea adolescenților în modele demne de urmat, în viitori adulți de succes.
O altă valoare morală indispensabilă vieții este educația, fie că vorbim de educația formală, informală sau nonformală. Educația este valoarea morală cu care nu ne naștem, dar pe care o putem dobândi și fructifica pe tot parcursul călătoriei noastre inițiatice in această lume. Prin ea se nasc personalități și se definesc caractere.
Ca tânăr adolescent, ce sta cu capul obedient în fața acestui sistem, am concluzionat că educația pe care o primim în școli este una extrem de relevantă in viața noastră, dar de la care nu putem aspira multe fără acea “ educație de bază“ primită, cum ar spune românul “ de acasă “.
Așadar, “ cei șapte ani de acasă “ nu reprezintă doar o zicală autentic românească, ci o necesitate in viața ființei umane, de care părinții sunt responsabili, cu scopul de a da viață unui pui de om care este la început de drum.
Pe lângă educația pe care o primim acasă și in școli, în vremea noastră , își face călduros simțită prezența și autoeducația, care are un caracter reflexiv, intenționat. Prin autoeducație înțelegem dezideratul de a descoperi ceea ce nu ne-a fost arătat. Se conturează acea sete de a ști mai multe, astfel prinde existența dezvoltarea.
Ca repercursiune pentru cele scrise cu inima larg deschisă, oamenii caută mereu iubirea, credința, dreptatea, respectul, prietenia, însă nu caută să fie învățați cum să iubească, cum să respecte, căci învățarea înseamnă, mai mult decât orice, Educație.
Doar prin educație, ființa umană atinge nuanța absolutului și a complexului.
Răduț Cristina Amalia
Barboni Florina
Clasa a XI-a, Vocațional
Colegiul Național CD Loga Caransebeș
Prof. coord. Murariu Cristina