Considerat un simbol al primăverii și al renașterii, mărțișorul are o tradiție binecunoscută în istoria românilor. Coșari, potcoave, trifoi cu 4 foi, ieftine ori mai scumpe, hand-mad sau chiciuri, broșe ori bijuterii din aur, mărțișoarele sunt prezente pe străzile marilor orașe alături de florile de primăvară: ghiocei, zambile ori lalele.
Cuvântul Mărțișor este diminutivul lui marț, vechiul nume popular pentru martie și înseamnă literal „micul martie”. Ne-am obișnuit să oferim dragelor noastre, la început de primăvară, acest simbol al primăverii, alături de o floare, un gând bun și o urare tradițională: „O primăvară frumoasă“.
Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ.
A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.
Gugulanu