„Pentru unii mumă, pentru alții ciumă“

E binecunoscută acestă expresie „Pentru unii mumă, pentru alții ciumă“, folosit în folclorul popular de pe la noi. Deși veche, ea ilustrează perfect ceea ce se cheamă dublu standard. O regăsim în viața de zi cu zi, dar, cu precădere în problemele politicii noastre dâmbovițene.

Deși ordonanța „trenuleț” a impus restricții asupra acordării primelor, bonusurilor, măririlor salariale și a cheltuielii nechibzuite ale banului public, românul, fire descurcăreață, a găsit portițe să „fenteze statul“ cum se spune.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă compania Apa Brașov. Bine, bine veți spune. În acest caz nu e vorba de bani publici ci de banii populației. Nu e chiar așa. Românii din toate colțurile țării se plâng tot mai des de prețurile tot mai mari (nesimțite pe alocuri) la apă și canalizare. Iar când acești bani se risipesc pe tot felul de lucruri, percepția plătitorilor de taxe și impozite e aceea că banii lor sunt furați.

Despre ce este vorba: Compania Apa Brașov se acordă o primă inedită: „prima de murături“, în valoare de până la 2.000 de lei pentru fiecare angajat (pe lângă cea de Crăciun și de Paște). Aceasta este oferită anual, în fiecare toamnă, ca parte a contractului colectiv de muncă.

Compania este singura instituție din țară care oferă acest tip de bonus. Directorul societății explică faptul că prima a fost negociată cu sindicatul și este prevăzută în contractul colectiv de muncă.

Păi așa cum a fost introdusă, tot așa ar putea fi și scoasă; trebuie doar să existe bunăvoință și bun simț. Îmi amintesc că am mai auzit de astfel de prime și bonusuri, cum ar fi sporul pentru „degețele“ pentru cei ce jucau Zuma pe calculator, într-una din Direcțiile de Sănătate Publică, ori un bonus pentru faptul că erau obligați să stea pe scaun mai multe ore și aveau din această cauză dureri de spate.

Citeste si:  ATENȚIONARE PENTRU CETĂȚENII ROMÂNI CARE CĂLĂTORESC SAU MUNCESC ÎN REPUBLICA CROAȚIA

Personal cred că nesimțirea a ajuns la rang de mare artă. Din păcate mai e o vorbă românească care sună cam așa: „Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale“. Se potrivește cu prima de murături, sporul pentru calculator ori pensiile speciale date de magistrați în folos propriu.

Nu-i nimic, încasați voi liniștiți acești bani că țugulanul, prostul de rând, muncește de-i sar capacele pe salarul minim pe economie, pentru ca voi să vă rotunjiți leafa din pix.

Gugulanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *