Noaptea de Înviere este una dintre cele mai așteptate și pline de semnificație momente din an pentru creștinii ortodocși. Este noaptea în care lumina biruie întunericul, iar moartea este învinsă prin Învierea lui Iisus Hristos. Pe lângă semnificația spirituală profundă, această noapte este marcată și de o serie de tradiții și obiceiuri transmise din generație în generație.
Cel mai cunoscut obicei al nopții de Înviere este mersul la biserică pentru a lua Lumina Sfântă. În jurul miezului nopții, preotul iese din altar cu lumânarea aprinsă și rostește:
„Veniți de luați lumină!”
Credincioșii își aprind lumânările din lumina adusă de la Ierusalim și o duc acasă cu grijă, încercând să nu se stingă pe drum. Această lumină este considerată sfântă și este păstrată pentru a proteja casa și familia.
După luarea luminii, preotul și credincioșii ies din biserică și înconjoară lăcașul de cult de trei ori, cântând „Hristos a înviat!”. Această procesiune simbolizează drumul spre mântuire și victoria vieții asupra morții.
Începând cu noaptea de Înviere și până la Înălțare, credincioșii își schimbă modul de salut. În locul unui simplu „Bună ziua”, aceștia rostesc:
-
„Hristos a înviat!”
-
Iar celălalt răspunde: „Adevărat a înviat!”
Acest salut este un semn de bucurie, speranță și comuniune între oameni.
Mulți credincioși vin la biserică în noaptea de Înviere cu coșuri cu bucate tradiționale: ouă roșii, pască, cozonac, carne de miel, brânză, vin. Acestea sunt sfințite de preot la finalul slujbei, pentru a fi consumate a doua zi la masa de Paște.
Un obicei esențial de Paște este ciocnitul ouălor, care are loc fie imediat după slujbă, fie în ziua de Paște.
Se spune că oul roșu simbolizează sângele lui Hristos, iar spargerea oului semnifică deschiderea mormântului și Învierea.
Prima persoană spune: „Hristos a înviat!”, iar cealaltă răspunde: „Adevărat a înviat!”.
Obiceiuri și superstiții locale
Pe lângă obiceiurile comune, fiecare zonă a țării are tradiții specifice:
-
În Maramureș, în unele zone se trag clopotele bisericilor toată noaptea.
-
În Bucovina, fetele pun sub pernă o ramură sfințită de salcie pentru a-și visa ursitul.
-
În Muntenia și Oltenia, se aprind focuri în curți sau pe dealuri, ca simbol al luminii și purificării.
-
În multe sate, lumina de Înviere este folosită pentru a face semnul crucii pe grindă, ca protecție asupra casei.
- În Banat, în unele sate bănățene, bătrânii păstrează obiceiul de a merge cu lumina la cimitir, aprinzând lumânări la mormintele celor dragi.
-
Fetele tinere obișnuiau să aducă flori la biserică în noaptea de Înviere și să le lase în fața icoanelor, pentru a avea noroc în dragoste.
-
În zona de câmpie, se păstrează tradiția ca prima apă de dimineață să fie luată din fântână „cu lumina în mână”, pentru binecuvântare.
Noaptea de Înviere este mai mult decât o tradiție – este o sărbătoare a sufletului. Este momentul în care ne reamintim de speranță, iubire și iertare. Prin toate obiceiurile transmise din bătrâni, românii reușesc să transforme această noapte sfântă într-o sărbătoare vie, plină de emoție și semnificație.