Un tânăr povestește cum salvamontiștii de pe Muntele Mic l-au salvat de pe drumul

Un tânăr povestește cum salvamontiștii de pe Muntele Mic l-au salvat de pe drumul ce leagă Poiana Mărului de Muntele Mic.

„O dai cu ursu’? – 21.02.2021
O întamplare face ca ieri să mă gândesc pe la ora 15 să plec cu Ovidiu M. Moldovan la Poiana Mărului, mai exact la baraj.
Excursia de aici începe … îmi dăduse în cap să mergem și pe Muntele Mic, care pe gps apărea la 27 de km departare de acolo sau o distanță aproximativ apropiată de 27 de km. Nu m-am gândit o secundă să văd pe ce traseu mă baga. O sunasem pe mama la ora 18:27 să o anunț că nu ma intorc și că mă îndrept spre Muntele Mic, la care ea îmi spune să nu fac asta, desigur că nu am urmat sfatul ei.

Am plecat la drum pe un drum forestier închis (nu știam că e închis deoarece bariera nu se vedea fiind dată la o parte), pe care după aproximativ 4 km am vrut să ne întoarcem dar nu aveam unde. Problemele abia atunci începeau să apară … zăpada să fie tot mai mare, drumul strâmt și erau urme doar de mașini cu șenile și cauciucuri cu urme mari. Era momentul în care realizam că sigur nu va fi un drum ușor, dar GPS-ul mă îndruma și ne arăta că în 12 km trebuie să facem stânga. Dupa ce am ramas suspendat odată, mă blocasem de vreo 4 ori până acolo, dar am tras tare să ajung să fac stânga. Reușesc să rămân suspendat pe urmele altor utilaje sau mașini mari și mai aveam 140 de metri până să facem stânga, așa că o luăm la pas în speranța că acolo e un sat, un drum, orice care ne poate trage sau ajuta.

Nu a fost așa … era doar o bifurcație, o pantă și un pod care era înclinat spre o prăpastie (am uitat să precizez, de la jumătatea drumului am avut o prăpastie în stânga mea și în dreapta munte). Ne întoarcem la mașină și reușesc să o scot de acolo după câteva încercări, ajungem în fața podului care ne despărțea de bifurcație.
Aici a început să apară problema, era in jurul orei 19:00, se întunecase, pe pod era o urmă mare pe care dacă înaintam, rămâneam blocat pe podul înclinat și gipul meu având 2,100 kg mă găndeam că poate aluneca ușor dacă voi rămâne acolo cu el, iar dacă încercam să trec mai prin stânga urmei … riscam să alunec cu el în prăpastie.

Din cauza situației … nu conștientizam nici eu și nici el unde suntem exact și încercam să ne gândim cum trecem… dupa 15 minute am realizat că suntem blocați acolo, înapoi nu puteam da pentru că drumul a fost groaznic și abia am urcat până acolo și nici lumina naturii nu mă ajuta deloc.

foto: fb.com/ Flavius Cristian Nițu

La ora 19:14 încercăm să sunăm la 112 … nu aveam rețea mobilă, nu e vorba nici măcar de semnal … mâncare nu aveam și nu strica, iar de băut mai aveam într-o sticlă de Pepsi Twist cam 4 guri de fiecare.

Foto; fb.com / Flavius Cristian Nițu

A trebui să trec prin apa, să merg cu blițul de la telefon ca să găsim semnal, îl găsim și se auzise ceva din pădure, nu știm și nu suntem curioși ce a fost acel sunet. La ora 19:32 fac conexiunea apelului la 112 și reușesc să informez autoritățile despre ce am pățit și că avem nevoie de apă. Timp de 11 minute am încercat să explic unde sunt, deși nu aveam locație, internetul mergea foarte, foarte greu și nu puteam să fac nimic cu ajutorul lui, pentru ca îmi cădea semnalul foarte des din cauza internetului. Apelul se intrerupe … și la 19:53 ma sună domnul Alin de la Salvamont Muntele Mic, știa zona și a înțeles unde mă aflam, am fost informați că în aproximativ 45 de minute vor ajunge la noi.

foto: fb.com/ Flavius Cristian Nițu

Timpul trecea foarte greu, stateam in frig, in adidași, blugi și hanorac, atât eu cât și Ovidiu M. Moldovan ca să am semnal în caz că suntem sunați, nu mai simțeam degetele, eram agitat deja, era înuneric, zona pustie, nici urmă de nimic, nu aveam șanse să ne întoarcem fără ajutor. În jurul orei 20:30 aud un motor, apoi văd o lumină, era echipajul de la Salvamont Muntele Mic. Ne-au găsit, ne-au oferit și apa pe care o cerusem, am povestit cum am ajuns acolo și am spart urma de pe pod, cea adâncă, iar cu puțin avânt, au reușit să îmi treacă mașina de pod, ca să o poată întoarce … culmea era că alunecase puțin și se vedea cum în urma care a alunecat se surpase zăpada spre prăpastie. După multe manevre gipul a fost întors și cu avânt a fost trecut de podul acela, fără probleme.
Eu din cauza frigului, agitației, stării anxioase, nu puteam conduce și am fost conduși mai jos, până cănd și eu eram mai bine și pericolul de a rămâne blocați nu mai exista.
Am revenit cu apel la echipajul de la  Salvamont Muntele Mic atunci când am avut semnal să le mulțumesc pentru ajutor și pentru implicarea lor, dovada de profesionalism.
Nu pot explica cum e pe un drum montan, închis, înzăpezit, noaptea, fără apă, mâncare, semnal și șanse de a scăpa fără ajutor.
A fost o experiență foarte plină de adrenalină pot spune pe care nu o voi uita niciodată și plină de învățături pe care le voi uita niciodată.
În urma a tuturor chestiilor îndurate, de la picioare ude, la frig, la degete care le mișcam greu, la tot felul de stări, sunete și intuneric … în mijlocul pădurii am făcut haz de necaz și am numit experiența … „O dai cu ursu’?”
Vreau să mulțumesc din suflet din nou celor de la Salvamont Muntele Mic și celor de la Serviciul 112 pentru implicarea rapidă, profesională și pentru toate eforturile depuse de a ne ajuta să ne întoarcem acasă cu bine, povestește tânărul printr-o postare pe o pagină de socializare.

 

Citeste si:  (VIDEO) Putin peste un minut pentru fiecare jaf. Hotii au inceput sa fure catalizatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *