Monografia istorică a Reșiței- Aşezarea geografică
Aflat în sud-vestul României, județul Caraș-Severin are o suprafață de 8.520 km2, care reprezintă 3,6% din suprafața totală a țării. Județul Caraș-Severin este al 3-lea județ ca și mărime din România. Județul se învecineaza cu Județul Timiș, Județul Hunedoara, Județul Gorj, Județul Mehedinți iar în sud vest se învecinează cu Serbia. Organizarea administrativă a județului se compune din: 8 orașe, 69 comune și 287 sate.[1]
Municipiul Reşiţa, reşedinţa judeţului Caraş-Severin, este amplasat în sud- vestul României, în partea de nord-vest a judeţului, pe cursul mijlociu al râului Bârzava, într-o zonă geografică de un pitoresc deosebit. Este aşezată pe ambele maluri ale Bârzavei, este cea mai veche aşezare a industriei siderurgice din ţara noastră, cu o suprafaţă totală de peste 200kmp.[2]
Oraşul are o formă simplă fiind aşezat în mare parte pe dealuri şi văile acestora, urmărind traseul străbătut de râul Bârzava, care provine dinspre Văliug, din Munţii Semenic. Îngrămădită de munţii sobri din jur , de Dealul Crucii, Dealul Golului , este un loc din care orizontul nici nu se întrezăreşte.[3]
Oraşul e împărţit in două: Reşiţa de sus sau oraşul vechi şi Govândari, construit după 1965.Cartierele componente ale oraşului vechi sunt: Muncitoresc, Valea Domanului, Lunca Pomostului, Moroasa I si Moroasa II, Driglovăţ Nou şi Driglovăţul Vechi, Stavila, Minda, Başovăţ şi Lend, la care se adaugă cartierele oraşului nou: Câlnic, Doman, Ţerova, Secu , Cuptoare, Moniom. În Govândari( denumit şi Lunca Bârzavei) există 4 Microraioane.
Localitatea aflată la poalele muntelui Semenic, Reşiţa cea de altădată cu mine şi cuptoare de ars fier ştiute încă din vremea dacilor şi romanilor, era un centru industrial prosper al ţării, astăzi cunoaşte grave probleme economico-sociale, furnalele Reşiţei au ajuns un morman de fiare vechi, mai mult nişte ciudate piese de muzeu. Pare a fi un oraş cu două feţe . pe de o parte ţi se pare că urbea stă să moară: hale uriaşe de fabrici părăsite, vagoane care ruginesc pe căi ferate năpădite de ierburi. Cine îşi mută privirea spre altă zare e întâmpinat de aspectul unui oraş modern, cu un centru şi o arhitectură eclectică, dotat cu numeroase instituţii şi lăcaşuri sociale, de turism ,artă şi cultură.[4]
[1] Jurma Gh., Caraş-Severin, ed. Timpul, Reşiţa, 1997,p. 9
[2] Perianu Dan Istoria uzinelor din Reşiţa 1771-1996, Ed. Timpul, Reşiţa, 1996, p.9.
[3] I. Zahiu, Reşiţa. Istorie şi contemporaneitate,Comitetul Municipal Reşiţa al PCR, Reşiţa, 1971, p.7
[4] Jurma Gh,Reşiţa:Viziuni,Ed. Banatul Montan, Reşiţa ,2009, p.8.
Profesor Foiagu Maria