Monografia istorică a Reșiței-Relieful și clima

Monografia istorică a Reșiței-Relieful și clima

Configurația de azi a reliefului regiunii în care se încadrează Reșița este rezultatul unui îndelungat proces, la care au contribuit mișcări orogenetice, faze de sedimentare marină și lacustră, fragmentări datorate mișcărilor pe verticală cât și intruziuniii magmatice.

Depresiunea Reşiţa se situează la vest de Munţii Semenicului, fiind  limitată spre sud de prelungirile Munţilor Aninei, spre vest de cei ai Dognecei , iar spre nord înşeuarea Reşiţa- Ezeriş o separă de Depresiunea Ezerişului.[1]

Munții cu altitudini relativ mari cuprind aici, masivul Semenicului. Alcătuit în principal , din șisturi cristaline, acestea culminează in vârful Semenic (1447m) și Piatra Goznei (1449m). Constituția petrografică determină un relief masiv cu forme domoale, rotunjite. La 1300-1400 m este bine reprezentat cel mai înalt model de modelare din munții Banatului, cel al Semenicului. Platforma Semenicului de o netezire surprinzătoare, se dezvoltă în jurul vîrfurilor Semenic, Piatra Goznei, Piatra Nedeii. Deși această platformă se situează între 1100 m si 1400 m ea a fost echivalată cu platforma Borăscu din Carpații Meridionali, diferențele de altitudine dintre acestea fiind puse pe seama amplitudinii mai reduse, a mișcărilor strofice din munții Banatului.[2]

Ca și amplasare a vetrei orașului aceasta este situată în bazinul hidrografic al râului Bîrzava. Din punct de vedere geomorfologic, vatra se extinde într-un bazinet, care se încrustează într-o zonă colinară cu înalțimi cuprinse între 400-500 m. Fiind situată în cadul unei văi localitatea este străjuită de numeroase dealuri cu inălțimi relativ medii, astfel spre Sud se află un dealurile Driglovăț, Archița, Budinic și Golului. Aceste dealuri au în general altitudini cuprinse între 300 și 500 m, unele depășind cu puțin această valoare așa cum este cazul dealului Archița care are 571 m. Printre alte dealuri care înconjoară localitatea pot fi amintite: dealul Ranchina, dealul Başovăţ, Coasta Bărlei, dealul Ţerovei, dealul Mare, dealul Ceret. Dintre toate acestea culminează dealul Ranchina care atinge altitudinea de 591 m.[3]

O zonă aparte în acest sector o constituie Valea Domanului, situată pe partea stângă a Bârzavei, are versanţi aproape drepţi, dăltuiţi în formaţiuni calcaroase, cu aspect ruiniform, cu o cuvertură de depozite de grohotiş la bază.[4]

Zona de sud-vest a Semenicului se caracterizează prin aşa-numitele” roci verzi” eruptive cu incluziuni de cuarţ şi feldspat.[5]

Din surse geologice se ştie că la nordul Reşiţei de azi se întindeau apele Mării Panonoce, reprezentate printr-un golf care ocupa regiunea Ţerova-Târnova.

Aproape întreg teritoriul judeţului Caraş-Severin aparţine ca structura geologică Carpaţilor Meridionali. Zona Reşiţa- Moldova Nouă ,orientată NNE-SSV, este constituită în special din calcare jurasice si cretacic inferior, iar în carbonifer si liasic sunt cantonate importante zăcăminte de huilă.[6]

 

Clima

Clima Reșiței se încadrează în clima zonei depresionare a culoarului Bârzavei şi se caracterizează printr-un climat moderat influenţat de aerul umed de pe Oceanul Atlantic şi de aerul cald submediteranian.

Aşezarea în partea de sud-vest a României conferă microregiunii Reşiţa câteva caracteristici aparte. Pronunţata influenţă a anticiclonului azoric şi relativa apropiere de Marea Mediterană fac destul de puternică o astfel de influenţă, în sensul unor ierni mai blânde şi veri mai răcoroase decât în regiunile transcarpatice.
Datorită acestor caracteristici temperatura medie anuală, este ridicată atingând valoarea de 9,3 grade. Iernile nu depăşesc în medie -1,7 grade, valori negative, înregistrându-se în luna ianuarie şi februarie. Deasemenea în cadrul unui interval de 20 ani s-a putut observa că temperatura medie se menține în jurul valorii medii de 11 grade cu variații de cuprinse intre 8 si 12 grade. Pe anotimpuri temperaturile medii au următoarele valori: iarna: 0,2 grade; primăvara 11,2 grade; vara 20,8 grade; toamna 11,4 grade. Tot în cadrul aceleași perioade de observații (1971-1991) din cei 20 de ani în 6 dintre aceștia temperaturile ale lunii ianurie au fost pozitive.[7]
O altă caracteristică a climatului specific Reșiței și regiunilor apropiate este este şi faptul că anotimpurile de tranziţie de la sezonul rece la cel cald şi invers sunt scurte. De pildă, în anul 1947, în luna martie au fost înregistrate temperaturi de plus 26°C, iar în aprilie de plus 30,8°C, ceea ce nu exclude nici fenomenele de căderi termice apreciabile cu temperaturi negative sau îngheţ la sol, fenomene totuşi mai rare.

Clima din zona Banatului Montan se află sub influenţa dominantă a maselor de aer vestice, dar se resimt şi influenţe de natură mediteraneană. Precipitaţiile medii anuale sunt de 1200 mm în munţii Semenic, în zona deluroasă precipitaţiile medii anuale scad la 700-800 mm şi chiar sub 700 mm în depresiuni.[8]Cele mai multe ploi cad de regulă în lunile mai şi iunie, iarna şi zăpada se încadrează în limite rezonabile, 150-170 zile pe an,iar stratul de zăpadă acoperă în medie 35 zile pe an.

Efectul brumei se manifestă în intervalul octombrie- aprilie, media anuală a zilelor fără brumă fiind de 172 zile. Nebulozitatea zonei este dependentă de regimul de circulație al curenților de aer, determinându-se pe anotimpuri o medie multianuală, distribuită astfel:

  • iarna: 7;
  • primăvara : 6;
  • vara: 4,6;
  • toamna: 5,4;
  • anuală: 5,8 .[9]

Activitatea eoliană, este sub dominarea circulației zonale din V si NV. Frecvența medie pe anotimpuri indică direcțiile dominante de deplasare a maselor de aer:

  • iarna: 46,6 % NV;
  • primăvara: 40,6% NV;
  • vara: 43,6% NV;
  • toamna: 58,0 %NV;

Amenajările hidrotehnice de pe cursul superior al râului Bârzava pe primii 50 km de la izvoare, prin lacurile de acumulare Gozna, Breazova şi Secu precum şi lacul Trei Ape pe cursul Timişului Superior, constituie sursa de alimentare cu apă a municipiului Reşiţa.[10]

Vegetaţia lemnoasă (forestieră) coboară în estul municipiului până aproape de periferie şi cuprinde o mare varietate de specii, atât răşinoase (pin negru, pin silvestru, duglas şi altele) cât şi de foioase specifice şleaurilor de deal cu fag în amestec cu carpen, tei şi gorun. În prezent, zona de pădure ce îmbracă unii din versanţii dealurilor ce străjuiesc Reşiţa, reprezintă aproximativ 53% din teritoriul oraşului.În această zonă se întâlnesc şi pajişti. 39% din suprafaţa teritoriului oraşului este reprezentată de teren agricol, păşune şi fâneţe.[11]

Pădurile din jurul municipiului Reşiţa adăpostesc specii de interes cinegetic din fauna sălbatică, cum sunt: vulpea, mistreţul, lupul, cerbul, căpriorul şi altele precum şi numeroase specii de păsări, o parte din aceste păduri fiind declarate Rezervaţii Naturale de tip forestier.

În afară de imensele bogăţii ale subsolului Reşiţa şi împrejurimile ei au fost bogat dotate de natură şi cu minunate privelişti. În special priveliştea ce i se arată călătorului când vine de la Bocşa spre Reşiţa, de-a lungul Bârzavei. Se vede în stânga  avansând ca lava unui vulcan, un munte turtit provenit din descărcarea sgurei fierbinţi a furnalelor, a oţelăriilor.

Va urma – Începuturile Reşiţei

Profesor Foiagu Maria

Citeste si:  Monografia istorică a Reșiței-Istoriografia localităţii Reşiţa
Citeste si:  Monografia istorică a Reșiței-Atestarea documentară a localităţii
Citeste si:  Monografia istorică a Reșiței - Aşezarea geografică

 

[1] Perianu Dan Istoria uzinelor din Reşiţa 1771-1996, Ed. Timpul, Reşiţa, 1996, p.9.

[2] Jurma Gh., op.cit.,p 39.

[3] Perianu Dan, op.cit,p.10.

[4] ***225 de ani de siderurgie la Reşiţa. 1771-1996, ed Timpul, Reşiţa, 1996, p.12.

[5] *** Caraş-Severin monografie,Ed. Sport turism, Bucureşti, 1981, p.11.

[6] Ibidem, p. 12.

[7] Ibidem, p.60.

[8] Dragomirescu, Șerban, op. cit. p. 406.

[9] V.Sencu, I. Băcănaru,Judeţul Caraş-Severin, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Buc.1976, p.50.

[10] Gh. Cimponeriu, Din istoricul Reşiţei,în Buletinul U:D:R, vol. I, nr.2,Reşiţa,1930, p .61.

[11]  ***225 de ani de siderurgie la Reşiţa. 1771-1996, ed Timpul, Reşiţa, 1996, p.14.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *